despre Dumnezeul celor care dau cu capul în stâlp

Sunt oameni pe care i-am întâlnit şi de la care am învăţat lecţii pe care n-ar fi trebuit să le învăţ.

stop. rewind:

Oameni pe care i-am îîntâlnit și de la care am învăţat lecţii, pe care, da, trebuia să le învăţ. Oameni-lectie.
Sută la sută.
Te întrebi uneori, prostit, după ce te-ai izbit de stâlp, cine naiba a plantat stâlpu-n drum, astăzi, că ieri, jurai că nu era.
Uneori lovitura te  lasă inconştient o perioadă, nu accepţi ajutor, fuck resuscitation, îţi spui, sunt ok cu starea asta tembelă, îmi place ameţeala asta deşi cucuiul începe să pulseze vânăt şi dureros.
Deşi vezi tot, simţi tot, şi mai ales ştii tot, te duci înainte. Poţi să pariezi că luminiţa de la capătul tunelului nu e lumina salvatoare ci e freakin‘ trenul, dar tot mergi idiot sau inconştient precum mielul la tăiere, pentru că ştii că mai ai nevoie de încă o lovituta frontală ca să te trezeşti.
Asta pentru că deteşti pumnalul înfipt pe la spate.
Dacă mă ucizi, fă-o totuşi inteligent, direct, bărbăteşte, nu ca o muiere proastă care nu-şi poate găsi fundul cu ambele mâini –  dar să mai aibă inteligenţa unui atac direct?
Alteori te izbeşti şi te trezeşti instantaneu.
Dureroasă trezite, dar marea trezire.
Revelaţia după tine însuţi.
Te ridici, pentru că aşa ai fost construit, să stai drept şi să mergi mai departe.
Există un Dumnezeu al celor care dau cu capul în stâlpi, al celor care, încăpăţânaţi, se izbesc în zid de două ori .
Minciuna se strecoară prin orice fisură.
Ca şi adevărul de altfel.
Dumnezeu ştie poker. Și alba neagra.
Și discret iți împletește plasa de sub trapezul în care te dai huța inconștient.
Stă acolo undeva, zâmbind sarcastic, şi te lasă să te izbeşti pentru că ştie că numai aşa te înveţi mine.

Pentru că tot el ți-a aranjat întâlnirea cu aceşti oameni-șarpe, oameni-sugativă, oameni indigo, oamenii-lup(cu sau fără blana de oaie).

One thought on “despre Dumnezeul celor care dau cu capul în stâlp

  1. nuta Post author

    ,,Poţi să pariezi că luminiţa de la capătul tunelului nu e lumina salvatoare ci e freakin‘ trenul, dar tot mergi idiot sau inconştient precum mielul la tăiere, pentru că ştii că mai ai nevoie de încă o lovituta frontală ca să te trezeşti.
    Asta pentru că deteşti pumnalul înfipt pe la spate.
    Dacă mă ucizi, fă-o totuşi inteligent, direct, bărbăteşte, nu ca o muiere proastă care nu-şi poate găsi fundul cu ambele mâini – dar să mai aibă inteligenţa unui atac direct?

    Alteori te izbeşti şi te trezeşti instantaneu.
    Dureroasă trezite, dar marea trezire.
    Revelaţia după tine însuţi.,,

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *