Monthly Archives: December 2015

Ca-n basmele spuse la sud

12036984_10206205912201591_2387011374375128325_n(1)

Se întreba când simţise ultima oară atâta linişte, atât de mult  calm….
Focul îşi lingea rănile alungind umbre pe ziduri. Gheaţa se topise în pahar, dar băutura era încă rece. Zâmbi, şi cu grijă, întinse mâna şi luă paharul.Nu voia s-o trezească.Femeia aţipise cu capul pe pieptul lui, avea buzele uşor întredeschise şi, imperceptibil, sânii, parţial acoperiţi de cămaşa lui, urcau şi coborau în ritmul respiraţiei.
Voia să-l atingă pe cel care se răsfăţa leneş prin deschizătura cămăşii.Sau să-i contureze coapsa dezgolită. Mărul umărului ei era la un gest distanță de gura lui. Ar fi vrut sa-l muște.
Avea piele albă şi gene străvezii. Şi picioare frumoase. Picioare care mai devreme l-au înfăşurat strâns într-un fel de contopire intensă, un fel de încleştare a cărnii şi a simţurilor.
Nu-şi amintea să mai fi ajuns atât de rapid în pat cu o femeie nouă.De obicei doamnele îşi doreau măcar câteva zile de curte asiduă, flori, cină…Ce-i drept, deşi în bocanci şi cu un pulover mult prea mare, ea arată ca o doamnă fără doar şi poate.Una pe care ai învita-o mai întâi la un muzeu sau o galerie de artă, unde un pianist cu ochelari şi papion ar cânta ceva vienez. Apoi ai încerca să o cucereşti. Știind că nu o interesează nici unde muncești nici ce mașină conduci.
Ai putea să-i spui că îţi plac amurgurile şi pădurile. Şi plimbările îndelungi mana în mână. Că îți place să faci dragoste în iarbă. Sau pe plajă…Femeile adoră bărbaţii romantici, nu?
Ai putea să-i spui că eşti ziarist. Sau scriitor. Sau că, din când în când, scrii poezie. Îmhm, asta ar impresiona o tipă deşteaptă.Dar, după ultimele întâmplări, nici tu nu mai știi cine eşti.A putea să-i spui că eşti singur de ceva vreme. Şi că îţi iubeşti singurătatea deşi îţi doreşti împerechere. Sau împerecheri multe și intense. Fără complicații.
Dar asta ar impresiona numai femeile din romanele de calitate îndoielnică.Divorțat?Rahat regal. Crezi că asta ar impresiona o doamnă? Eventual ar putea să-ţi spună că ultimul idiot cu care a ieşit era tot divorţat şi că din greşeală sau pură obişnuinţă, a şoptit numele fostei în vreme ce…
Nah, n-ar funcţiona.
Zâmbi din nou gândindu-se că acum câteva ore era singur, la o masă oarecare, într-o cabana oarecare, într-o încercare cam nereușită de revenire și relaxare.
Ea spunea ,,pe munte,,
El spunea ,,la munte,,
Ea era din zonă.
El cu siguranță nu.
,,Am îngheţat,,. 
 În cabană erau doar câţiva schiori şi una dintre fetele care lucrau acolo. Peste weekend se mai aglomera, dar, de obicei, în cursul săptămânii era linişte. El îşi ridică nasul din laptop și o privi pe deasupra ochelarilor, uşor surprins.Apoi zâmbi. Ocupase masa de lângă sobă. Îi arată scaunul din faţa lui.
 ,,Pot să împart nişte căldură. S-a răcit?
 ,, Ba s-a încălzit puţin, probabil curând o să înceapă să ningă din nou, dar tot e foarte frig. Zăpada, în schimb, este perfectă. Peste weekend va fi aglomerat aici,,
Şi-o aşeză mai bine în braţe. Era caldă şi moale şi părul îi mirosea a iasomie. În toiul iernii, undeva la munte, în faţa focului, ţinea în braţe o femeie care mirosea a iasomie. Care făcuse dragoste cu el fără prea multe întrebări. Fără să știe cine este, de unde vine…Doar o femeie care a vrut să facă dragoste cu un bărbat pe care l-a găsit atrăgător. Două singurătăti, a lui cam veche, a ei poate de moment, care s-au regasit și s-au atras.Şi pentru un minut prelung se simţi din nou întreg. Ca și cum, din dulcea zvâcnire a coapselor ei, se născuse un bărbat nou.

,, Am să-i cer Emiliei un ceai. Tu ce bei acolo?
 El o privi pentru o secundă lungă apoi îşi sorbi ultima înghiţitură din cana largă de porţelan.
 ,,Tot ceai. Dublu-botezat,  ce-i drept,,
 Avea un zâmbet frumos.
 Dulce. 
 Nu dulce. Avea buze moi. Fără ruj. Dar cremoase.
 Zâmbet nud.
,,Scrii? Te văd în fiecare zi. Te plimbi de unul singur apoi te întorci în cameră şi scrii,,
 O privi şi mai surprins.
 Ea începu să râdă:
 ,,N-a sunat prea bine, nu-i aşa? Nu te urmăresc. Doar te văd. Sunt aici de ceva vreme. Mi-am luat o vacanţă mai lungă. Poate prea lungă. Şi te-am văzut când ai venit. Am camera cu vederea cea mai bună. Aseară ai scris mult doar la lumina laptopului şi a focului,,Zâmbi apoi încurcată:,,Avantajul întâiului venit,,
 Apoi începu să râdă din nou:
 ,,De obicei nici nu vorbesc nici nu râd atât de mult. Nu înainte să mă prezint interlocutorului,, 
 O privi cu luare aminte.
 Ceva din ea îi atingea o coardă.
Poate simplitatea aceasta complicată de femeie tânără încă, frumoasă, sigură pe ea. Părea atât de femeie…
 Poate faptul că-şi umezea inconştient buzele atunci când vorbea. Avea părul strâns într-un coc dezordonat şi avea obrajii roşii.
Îi ghicea sânii şi linia lină a coapselor deşi pulovărul care le acoperea era uriaş.
 Simţi teribil nevoia s-o atingă.
S-o simtă. Ştia că avea mâinile îngheţate. Şi nasul. Dar putea paria că avea pielea fierbinte. 
Încercă:
 ,,Apropo de foc. L-am lăsat aprins. Şi am în cameră o băutură care încălzeşte mult mai rapid decât orice fel de ceai ţi-ar fierbe  Emilia.
 Ştiu că primul cuvânt care a avut intenţia să se desprindă de pe buzele ei a fost un nu.
Mare şi clar.
 Cu toată dezinvoltura ei…
 Cu toată iarna de afară…
 Eh… Pianul vienez, pianistul, galeria de artă… Desigur…
 Plusă:
 ,,Bineînţeles, n-aş împărţi rezerva mea de coniac cu nimeni. Nu înainte să mă prezint interlocutorului.,,
Tăcu. Îi scrută fata.Voia o reacţie. 
Nu o obţinu.
Plusă din nou:
,, Scriu. Dar cine sunt, de ceva vreme, nici eu nu mai ştiu. Mi-am zis că o lună la munte, în sălbăticia asta, s-ar putea să mă redefinească.Să-mi dea noi repere,,
Femeia nu avea nici cea mai mică problemă cu privitul intens în ochi. 
Avea ochi lichizi, zâmbi.
Ochi lichizi, buze cremoase şi zâmbet nud.
Şi voce senzuală. 
,, Oooh, beau doar Martini,,
Buzele i se rotunjiră în cel mai perfect şi rotund ,,o,, şi el simţi zvâcnit gestul. 
,,Am şi Martini,,
N-avea.
,,De mere.,, 
La naiba, de unde-i venise?
,,Şi Cosmo, cred.
,,Habar nu avea cu ce se mănâncă acest Cosmo-Martini şi habar nu avea unde auzise de asta.Dar toate eroinele lui beau Martini şi toţi bărbaţii, coniac.
Îşi simţi gura uscată şi în secunda aceea ar fi ucis pentru o ţigară.
Înjură la gândul că se lăsase de fumat. 
Femeia zâmbi.Cu un gest simplu, ca şi cum ar fi făcut asta în fiecare zi, se ridică, îi luă cheile de pe masă şi îi şopti:
,, Un Cosmo-Martini sună seducător  în secunda aceasta,, 
Știa că nu avea rost să aştepte. Închise uşa şi şi-o apropie cu un singur gest. Dar pentru un moment lung îşi opri gura deasupra buzelor ei:
,,Dacă o să spui nu, spune-mi acum,,
N-a spus nu. N-a spus nici da.Gestul lui brusc însă, a făcut-o să tresară.
,,Îmi pare rău,,
Ea zâmbi şi îşi umezi buzele cu gestul acela pe care el şi-l dorea repetat iar şi iar.Sub buzele lui.
Începu să o sărute calm, gustat, tachinat, până când simţi că palmele ei se relaxează pe umerii lui şi corpul îi devine fluid în braţe. Avea gust bun. Fin.Ar fi sorbit-o la nesfârșit. Într-o singură mângâiere palmele lui au atins coapse, sîni, umeri, obraji și din nou umeri, sâni, coapse. O lipi de el, Brusc. Adânc. Femeia gemu delicios.
,,Nu vreau să te sperii,, îl auzi.
Poate era surprinsă de nerăbdarea lui.Dar nu părea speriată.Dimpotrivă.Fără prea multe cuvinte, o ajută să-şi scoată puloverul, să-şi desfacă părul, să-şi alunge şi ultimele inhibiţii…
Exact cum bănuise. Fierbinte şi catifelată. Moale şi dulce. Umedă şi flexibilă.
Avu grijă să-i umezească buzele repetat. Până când uită într-adevăr cine este. 
Într-un târziu, cu trupul lui încă prins în căldura trupului ei, cu buzele pe buzele ei şopti vinovat:,,Nu am Martini,,
,,Ştiu,,
O sărută adânc şi trupul ei  se înfăşură şi mai strâns în jurul lui.
Avea ochii strălucitori. Flăcările molcome ale focului îi dansau în păr.Și avea pete roșii pe gât și pe sâni de la începutul lui de barbă.
Vru să-și ceară scuze din nou pentru năvălnicie dar buzele mușcate zâmbeau.
,,Eşti o femeie frumoasă,, şopti răguşit.
,,Eşti cel mai frumos  bărbat cu care am făcut dragoste,, o auzi.
Frumos? El?
Gândul îi încălzi.Îşi sprijini tâmpla în palmă şi o privi îndelung: 
,,N-au fost prea mulţi, nu-i aşa?,,
Ea nu-i răspunse. 
Îi contură gura cu vârful degetelor apoi se aplecă şi îl sărută uşor:
,,Încă îmi este frig,,
,,Puteam să jur că acum câteva minute, toate focurile iadului s-au  dezlănțuit sub pielea ta,, o tachină.
Mai sorbi o înghiţitură din lichidul catifelat şi zâmbi privind înspre paharul ei.Rămăsese neatins.Lângă pahar, pe noptieră, laptopul.Pentru o secundă se gândi că i-ar fi placut să-i arate la ce lucrează.
Apoi se gândi că n-a făcut lucrul acesta niciodată.
Cu absolut nimeni.
Dar parcă i-ar fi plăcut să-i știe părerea.
Agaţă un colţ de pătură şi îl trase peste ei…
Focul îşi consumă arderile mocnit, afară gerul luase calmante, femeia gemu uşor când simţi palmele lui sub cămaşă.
Începuse să ningă ca de sfârşit de lume şi început de iubire
Ca-n basmele spuse la sud…

Davie/Florida, decembrie 2014