Monthly Archives: September 2014

NIG de vorbă cu Florin Rădulescu

Florin Rădulescu, ştiu că nu-ţi place să-ţi pierzi vremea. Aşa că intru direct în subiect.
Cineva spunea asta despre tine: ,,Aş numi prestaţia să măiestrie ticăită. Căci este realmente un artizan. În afara tactului în care curg cu graţie de valuri săltăreţe versurile sale, sunt de remarcat o serie de ticuri, mişcări aritmice, convulsive, bruşte, spasmodice şi repetate. Mişcări involuntare, ţâşnite din profunzimile inconştiente ale geniului său,,
Aş putea să folosesc şi eu câteva atribute sau câteva epitete, nu-i aşa, să te descriu cititorilor noștri, dar nu vreau să îmi tai nimic din plăcerea de a afla de la tine, despre tine. Ştiu că eşti mult mai puţin drăguţ şi amabil decât mine, deci,

NIG – Cine eşti tu, Florin Rădulescu?
FR – În primul rând, ca să nu ne formalizăm aiurea, aș prefera să-mi spui simplu:”maestre” sau Rudy ( zâmbesc, evident)
Niciodată nu mi-au plăcut întrebările astea stas, de tip comunist: “cine ești, de ce și ce-ai făcut în ultimii 5 ani ?”. Pot să-ți spun doar că sunt doar un om care încearcă să-și păstreze sufletul tânăr. Iar scrisul este pentru mine o modalitate de a rămâne tânăr.

NIG – Ştiu că am anumite restricţii. Vrei să vorbim despre ceva anume, sau pot continua cu întrebări?
FR – Există restricții pentru că nu-mi place să vorbesc despre mine, aș prefera să rămân izolat în pătrățica mea, ca o simplă legendă a virtualului( sper că zâmbești tu acum). În schimb am putea să vorbim despre psihologia feminină, despre cât de puțini oameni au simțul umorului, despre câte ture alerg dimineața dar știu că nu ne-ar ajunge spațiul sau cititorii ar începe să caște de plictiseală.

NIG – No problem. Putem vorbi despre psihologia femeilor psycho.Hai să vorbim despre misoginismul tău devenit legendar. Ți-l asumi. Eu ți-l neg. Am făcut-o întotdeauna, pentru că un bărbat care scrie despre iubire așa cum o faci tu, nu poate urî femeile. Cred că te infurie prostia umană în genere.
FR – Numai un idiot frustrat urăște femeile. Eu în nici un caz nu sunt idiot. Fiecare femeie are ceva bun de oferit, mai ales dacă nu depășește perimetrul bucătăriei, nu-i așa? :)Adevărul e că bancurile cu blonde sunt, de cele mai multe ori, lucruri care se întâmplă în realitate. Întotdeauna am considerat că vina nu o poartă femeile dotate cu un creieraș microscopic ci bărbații care-și pierd vremea cu asemenea creaturi nefericite. Asta nu înseamnă că nu există și femei sclipitoare, doar că, de obicei, ori sunt căsătorite, prin urmare sunt ” greu de momit” chiar și de către un seducător în masă (just like me!) , ori arată ca Godzilla (conform legii compensației)!

NIG – Când este o femeie frumoasă? Când e urâtă?
Fiecare bărbat are criteriile lui atunci când apreciază o creatură de gen feminin.Unii preferă blondele, alții brunetele, alții pe cele cu țâțe cât o damigeană. Când o femeie e frumoasă și când e urâtă? Nu pot da eu verdicte. În orice caz, chestia cu “frumusețea interioară” e o mare gogoașă pe care o vehiculează de obicei tipele care arată ca un dulap, tipe care populează la greu facebook-ul și site-urile de matrimoniale având la avatar (profil) o gărgăriță sau un fluturaș.O femeie urâtă rămâne urâtă cu toată frumusețea ei interioară care nu interesează pe nici un bărbat sub 80 de ani

FR – NIG – Scrii poezie. Şi, deşi tu o să te lupţi cu mine puţin, o să insist ca ceea ce scrii tu este poezie. O poezie care pe mine m-a atins de foarte multe ori, o poezie pe care tu ai numit-o, şi asta nu numai o dată, falsă?
De ce?
FR – Repet, eu nu scriu poezie, scriu doar versuri. Revenind, nu versul e neapărat fals. Starea. Pentru mine e destul de simplu să-mi induc o anumită stare că să pot “comite” niște versuri, zic eu, citibile. E ca un fel de joacă. Cert e că sunt perfecționist, uneori revin și după câțiva ani asupra unei poezici. Întotdeauna mi-a plăcut lucrul bine făcut.
Totul e perfect atâta timp cât nu te iei foarte în serios și nu începi să ai fițe de mare poet, așa cum văd că fac mulți. Faptul că ai scos o carte sau mai multe la o editură de colțul străzii, din banii tăi, nu înseamnă că ești poet. Spre exemplu, mediul virtual (FB) e îmbâcsit de poeți maculatoriști care scot pe bandă deșeuri literare siropoase cu inimioare și floricele pe câmpii , destinate centrelor de colectare care îi așteaptă cu brațele deschise. Din păcate, mulți nu conștientizează că sunt ridicoli și se mulțumesc cu tonele de like-uri primite din partea unora la fel de puțini mobilaţi la mansardă că și ei. Mulți vor spune”eu scriu cu sufletul, prin urmare poezia mea va ajunge la inimile oamenilor”. Da, va ajunge cu siguranță la inimile maneliştilor, la inimile celor cu 4 clase, pentru care”Cățeluș cu părul creț” este o producție literară de mare excepție. Degeaba ai suflet dacă ești agramat sau n-ai pic de talent literar.

NIG – Publici pe câteva siteuri literare. Să sperăm, ca aşa, din pură curiozitate, citeşti şi pe alţii. Se scrie foarte mult zilele astea dar se citeşte foarte puţin:
Ce se scrie?
FR – Întotdeauna am citit mult.În special integrame, rebusuri și anunțuri vânzări-cumpărări electronice. De asemenea am lecturat cu nesaț rubricile de matrimoniale de când mă știu.
Vorbind puțin mai serios, în general se scrie vers alb. Din păcate majoritatea poeților apăruți că ciupercile după ploaie în ultimii ani,( probabil și datorită faptului că s-au înmulțit editurile care atâta timp cât le plătești îți publică absolut orice), scriu la fel, parcă ar fi trași la xerox,înșiră niște năzbâtii care se vor originale cu orice preț, participă la tot felul de cenacluri duziniste și uite-așa cu mult tupeu și talent minim ies în față. Eu prefer versul clasic, acolo, dacă n-ai ureche muzicală ești un fiasco total ca poet.Dacă ar fi după mine,ți-aș recomanda câțiva autori mai puțin cunoscuți, dar care scriu diferit față de turmă:Gheorghe Azap, Radu Ștefănescu, Cristian Vasiliu,Ion Nimerencu.

NIG – Am zâmbit din nou. Ușor sarcastic de data aceasta. Am citit, tot datorită ție, poezie scrisă de acesti gentlemen, și da, scriu altfel. Dar chiar nici o femeie nu face lista ta?
FR – Din păcate, femeile nu prea au simțul umorului. Când încep să scrie(probabil din plictiseală sau în lipsa unui iubit palpabil), marea lor majoritate aruncă pe hârtie o tornadă de siropuri telenovelistice. Evident că nu am răbdare să citesc asemenea atrocități.. Totuși, ca să nu spui iar că sunt total misogin, o să pomenesc un singur nume de poetă care-mi place, (în afară de tine, logic!): Sanda Nicucie.

NIG – Da, și eu o ador pe Sanda. Și pe mine, of course.
De ce nu vrei să publici?
FR – Ce rost ar avea?Nu țin cu tot dinadinsul să-mi văd numele pe niște volume pe care, apoi, să le țin pe balcon în locul borcanelor cu murături sau să le donez vecinilor încântați că primesc hârtie igienică gratis. Știu că mulți dintre cei care se cred poeți fac asta. Atâta timp cât nu o să primesc o ofertă serioasă de la o editură serioasă și nu o să fiu plătit pentru efortul meu, n-am să public. Prin urmare, e greu de crezut că voi publica prea curând.

NIG – Păunescu, Eminescu, Macedonski, Adrian Munteanu şi mulţi alţii, mult mai puţin cunoscuţi. Până şi eu m-am aflat sub peniţa ta şi nu mi-a fost prea bine.
Ce cauţi când cauţi să parodiezi o poezie?
FR – În principiu pot să parodiez orice autor, indiferent că e celebru sau e doar un pinguin care rupe pixul când vrea să scrie ceva. Nu caut neapărat un gen de poezie. Pur și simplu citesc ceva și ideile încep să curgă. Cred că sunt singurul ins în viață care a reușit să parodieze integral Scrisoarea 3 a lui Eminescu. Evident, cei mai mulți, cei rigizi, nu agreează stilul meu nonconformist, pe” agonia”, de exemplu, abia după 10 ani am primit un nivel minim care să-mi permită să postez direct textele fără a mai fi verificate de un editor .

NIG – Deşi parodia ta este extrem de inteligenta iar sonetele umoristice sunt fermecătoare, directe şi aspre de cele mai multe ori, partea care mă atrage cel mai mult la scrierile tale rămâne poezia de dragoste. Scrii altfel. Ca de sfârşit de lume şi de iubire.Ca şi cum nimic din ce a fost n-o să mai fie. Toţi avem un dark side. Simt ca poezia ta de iubire este partea ta ,,strălucitor de întunecată,,.
Vorbeşte-mi despre asta, te rog.
FR – Dacă aș fi fost poet, aș fi luat o mină de filozof și ți-aș fi debitat niște trăznăi care să arate cât de profund sunt. Dar cum nu sunt , lucrurile stau mult mai simplu.
Nu e mare lucru de spus legat de asta. Contrar așteptărilor, n-am suferit nicio dramă, nu m-a părăsit nicio” bunăciune”, n-am vrut să mă arunc de pe vreo macara din dragoste de Mircea Radu. Reușesc să mă transpun într-o anumită stare cu mai mult sau mai puțin succes, și cam atât, nu sunt nici pe departe sofisticat.

NIG – Ştiu că poezia replica şi parodia ţi se desfăşoară sub peniţa în secunda în care citeşti o alta poezie. Cum însă îţi găseşti locul acela din interiorul tău în care se află cuvintele neexplorate încă. Acele cuvinte care mai târziu devin :,,iarna se cuibărise în părul tău, Freya/nu te iubeam/era doar un alt anotimp/strecurat în venele mele/ca o întâmplare bolnavă de tine,,
FR – Detest scrisul uniform. Sunt mulți creatori de vers care se închistează într-un anumit stil și nu-l pot depăși. Încerc să fiu altfel. Încerc să ies din șabloane. Prefer să fiu un bun versificator decât un poet de duzină.

NIG – Scrii despre iubire cu un fel de dulce durere. Scrii despre visuri cu gene blonde şi despre ,,surâsuri încătușate de gioconde,,.
Dar scrii mai ales despre femei obeze și neîngrijite, despre cocalari şi mardeiași. Îţi porți cititorul într-o lume vulgară, în plină mizerie umană. Devii personajul principal din această lume. Personal, îți simt furia.
De ce te inspiră această lume?
FR – E lumea care trăim, o lume guvernată de manelişti și pițipoance. Ei sunt în societatea actuală un fel de “nec plus ultra”. În ziua de azi, primul cuvânt al unui nou născut e “Guță” sau “Bianca” pentru că sunt excesiv mediatizate personajele astea de proastă calitate.

NIG – Eşti un tip de o sinceritate abuzivă. Whats wrong with you?, ar întreba un american
FR – E simplu:detest minciuna. Probabil din cauza asta nici nu am prieteni. Aștept de la oameni mai mult decât îmi pot ei oferi: adevăr, seriozitate, bun simț.

NIG – Ce ai fi vrut să te întreb şi nu te-am întrebat?
FR – Cine mi-ar fi plăcut să fiu.
Răspuns, evident Nicolae Guță, în opinia mea este exemplul perfect de analfabet cu minte de amibă care are tot ce vrea:bani, femei, celebritate.

NIG- Florin Rădulescu, a fost, ca întotdeauna, o reală plăcere să stau de vorbă cu tine.Evident, asta nu s-ar fi întâmplat dacă erai Nicolae Guță.
FR – Plăcerea a fost de partea mea, micuțo. Cu amendamentul că, dacă eu eram Guță, tu probabil erai Bianca și acum fredonam împreună manele într-o limuzină dotată cu piscină. Mulțumesc pentru răbdare.

***
interviu realizat de Nuța Istrate Gangan pentru New York Magazin
10442495_10203627407700590_4024968619646237563_n

dimineți prelungi și leneșe

nu mai ştiu când ţi-am spus ultima oară
te iubesc
nici nu contează de fapt
îţi spun acum
în secunda aceasta lăptoasă şi călduţă
dulce și alintată
ca un sân abia trezit din somn

dimineaţa prelungă şi leneşă
ni se încolăceste molcom în sânge
noaptea s-a îndepărtat cu pas șoptit
nu mai plouă
pisicile nu mai fac amor ţipat
niciun sunet
nu atinge această linişte de catifea umedă

nu ştiu de ce nu-ţi spun te iubesc mai des
mai ales că te-iubescurile mele
au gust de cafea şi pâine caldă
iar diminețile tale
nici nu încep altcumva