Monthly Archives: August 2014

alchimistul

întunericul acesta vine ca un tâlhar
îmi strangulează ultimul ţipăt
mă strânge în braţe
precum un bărbat nedorit
care miroase mult prea mult
a coniac şi tutun
are ochi sticloşi mâini aspre
atingerea lui răscoleşte şi doare
dar știu că niciodată n-am fost atinsă așa

împotriviri inutile

mă învăluie avid
provocat de gustul sângelui crud
pleoapele grele
acoperă ultima fantă de lumină
îl las să mă dezbrace de piele
să-mi desprindă oasele să mă întoarcă pe dos
să-mi descătușeze ultimele păcate
uitate în colţul acela întunecat
din inima mea