Monthly Archives: April 2014

și poate îți voi spune că mi-a fost dor de tine

vom vorbi despre salcâmi şi despre păsări
despre arșiță şi despre ploaia care vine întotdeauna după arșiță
poate vom aminti printre frânturi
şi despre inimi condamnate la neuitare
vom zâmbi amintirilor
şi vom încerca stingheri să pretindem că nimic nu s-a întâmplat
de la ultimul nostru sfârşit de lume
nici măcar nu vom folosi cuvinte
ştiu
ochii noştri au alfabetul lor
degetele au ştiut întotdeauna să găsească locuri neatinse încă

îmi vei spune minţind dulce
că am rămas la fel de frumoasă
îţi voi spune minţind desigurcă am rămas frumoasă doar pentru tine
în timp ce respirația ta îmi va mângâia cearcănele adânci
vom expira aerul înmiresmat cu iasomie
ultima picătură de coniac de pe buzele acelea calde şi aspre
care mi-au sfinţit primele săruturi
îmi va întărâta simțurile
coapsele mele vor flirta cu palmele rotunjite
într-o încercare de apropiere sau despărțire

inimile noastre vor face câteva salturi mortale

apoi
străini
ne vom îndepărta

fără să înţelegem niciodată de ce

normalitate

ecou surd
pumn izbit într-un perete de sticlă
alunecare scrâşnită
urma tăișului
roșie pe pielea albă

abis

plouă prelung fără zgomot
dar seceta continuă
lacrimi prelinse dintr-un ochi mort
apele își strâng brațele secate
dezgolind mâluri verzi

nicio pasăre nu mai zboară
coliviile au pereți de sârmă ghimpată
evadare sângeroasă și inutilă
timpul
smoală topită
își continuă mersul vâscos înspre niciunde

doar copilul acesta
în ochi cu toată duioșia lumii
își suge degetul
fără grija zile de mâine…