Monthly Archives: February 2014

…doar nisip…

Este aproape fascinant să vezi cum imaginea unui om despre care păstrai o amintire oarecum decenta şi duioasă, se clatină şi în doar câteva minute se sfărâmă în mii şi mii de bucăţele.
Ca o oglindă în care ai văzut totul puţin distorsionat.
Şi nu eşti de vină tu, nu este omul de vină, poate doar oglinda care a reflectat doar ceea ce tu, cu încăpăţânare, ai vrut să vezi.
Este fascinant şi trist…
Pentru că relaţiile dintre oameni sunt pe cât de frumoase pe atât de fragile.
Castele de nisip care nu pot face faţă unui val mai mare.
… care se distrug şi se răsfira ca şi cum nici nu au existat.
Doar nisip cât vezi cu ochii.
Şi nu cred că acest nisip, chiar încălzit la soarele cel mai puternic, se mai poate transforma vreodată în castelul care a fost.
Şi nu cred că acest nisip, chiar încins la flacăra cea mai puternică, se mai poate transforma vreodată în sticla oglinzii care ne reflectă aşa cum într-adevăr suntem.