Monthly Archives: January 2014

fii atentă iubito cum traversezi disperarea

din dragoste rănită nu se moare
(Nuța Istrate Gangan)

timpul şi-a spart clepsidra
secundele
s-au risipit stinghere
prin sângele nostru
nisipul
din ce în ce mai mişcător
ne arde retina

în ochii tăi astăzi
nu mai găsesc nimic
decât îndelungă aşteptare
și sentimentul că speranţa
a murit înainte de vreme
(ar fi trebuit
să moară ultima
nu-i aşa?)

nu mai sunt femeia
pe care ai iubit-o
n-am fost niciodată
nimic altceva
decât dorinţa strivită
de neputinţa momentului din urmă

te înfăşor în ultima pagină
pe care am smuls-o
dintr-un calendar absurd
prea absurd ca să poată fi responsabil
de timpul sfărâmat în aşchii

şi plec
fără să privesc înapoi

uită-mă
din inimă rănită nu se moare

nu se trăieşte

*******************

dacă pleci
(Adrian Păpăruz)

să iei totul
nu te opri să-mi priveşti
braţele
care te-au cuprins înlăuntrul lor
nu te opri să m-asculţi
sau să-mi dai o batistă
adună-ţi toate amintirile
şi îngrămădeşte-le în geamantan
îţi va ramâne poate, loc şi pentru
ura cu care m-ai iubit
şi pentru visele din debara
dacă pleci te rog nu-ţi uita sentimentele la oglindă
căldura trupului sau mireasma părului tău
mai bine nu te grăbi
aşa cum faci tu de obicei
caută tot ce ai la mine în suflet
să nu regreti mai târziu că ţi-ai uitat dragostea
liniştea
sau speranţa în spatele acestei uşi
și chiar dacă ești obosită te rog să tai cu atenţie fotografia
să nu-ţi rămână lângă mine
vreun petic din rochia de mireasă
dacă pleci nu-ţi uita fericirea
e pe raftul cu jucării
iar pe balcon trebuie să găseşti
o parte din trecutul tău
în cutia cu păpuşile Barbie
fii atentă iubito cum traversezi disperarea
şi cum vei parca pe bulevardul singurătăţii
să nu uiţi nimic să iei totul

timpul doar să mi-l laşi
voi avea nevoie de el

să te uit

Toamna neliniştilor mele, primăvara liniştii dintâi…

Au apărut lalele, zambilele, magnoliile zâmbesc în cochilii, un soare superb luceşte verdele umed al ierbii dar şi frunzele galbene ale unor copaci întârziaţi. Sau grăbiţi.Nu ştiu în ce anotimp sunt, miroase a primăvara, ah… mirosul zambilelor, miroase ciudat a iasomie, dar este numai un arbust simpatic, căruia nici măcar nu-i ştiu numele; creşte în faţa casei mele şi numai noaptea îşi desface nişte flori ciudate şi sfinţeşte aerul cu un miros divin.

Se anunţă un nou front de aer rece în South Florida, dar primăvara este deja aici, iar toamna nu a plecat niciodată.

SoFlo înflorește, înverzește si îngălbenește în același timp.

Miroase a sare și a floare, a verde strivit sub pas desculț și a albastru oceanic.

Și din când în când, sub geana unui soare lin, sub foșnetul unui vânticel jucăuș, se desprinde o frunză aurie…

Toamna neliniştilor mele, primăvara liniştii dintâi…

Să ai linişte în suflet.Pare atât de simplu, dar este afurisit de complicat, pentru că nu toţi suntem yoghini, nu-i aşa?

Liniştea interioară este efectul liniştii exterioare şi invers.

Şi dacă tu, ca om, ai în interiorul tău o oază de calm şi de iubire, acolo unde te refugiezi când ,,afară,, este nebunie curată, acolo unde încerci să-i aduni pe cei dragi ţie, aminteşte-ţi că a fost o vreme când nebunia era în interior, în vreme ce în afară nu se observa nimic.

Zâmbeai chiar dacă în inima îţi urla disperarea, chiar dacă zâmbetul te-a costat lacrimi.

Dumnezeu ne-a rânduit să trecem și prin disperare. Doar ca să facem diferența.

Găseşti frumos acolo unde alţii nu o fac, doar pentru că într-adevăr ştii ce înseamnă urâtul.

Uneori mi-e dor de mine, cea simplă şi albastră, cea dulce şi verde, fata de ieri care s-a rătăcit în femeia de astăzi.

Zâmbesc, mi-e dor și de tine cel care şi astăzi eşti la fel ca întotdeauna.

o inimă ca un cântec neterminat

palmele tale îmi decupează neliniștile
cu degete oarbe
tremurând de atâta aşteptare
șoptit
cauţi un fir
să desfaci nodul greu
al neîncrederilor care ne sfârşesc

orb astăzi mă vezi
dincolo de ochii dezgoliţi
de păcat şi minciună
dincolo de epiderma sub care se ascundea
o inimă ciobită
(urmele trecerii tale
uneori tandre
alteori ascuțite și amare)

o inimă ca un cântec neterminat, dragostea mea

o inimă care a rămas la tine
multă vreme după ce am asfinţit