Monthly Archives: October 2013

(doar toamna mai face atâtea ravagii

în inima mea)

din desfrunziri am înţeles
durerea crudă a înmuguririlor timpurii
plecările tale nu m-au frânt niciodată
întoarcerile m-au frânt iar și iar

nu ştiu dacă mai am puterea s-o iau de la capăt
din trup au început să-mi crească ramuri
din ochi doar frunze arămii ţâşnesc absurd
eram atât de verde
ah…
atât de verde
pe vremea când îţi înfloream sub piele
când alergam ca un mânz nestăpânit
prin neliniştile tale
râzând la măştile pe care ţi le puneai pe rând

înger
demon

nu ne mai jucăm de-a baba oarba
prin câmpurile de fân proaspăt cosit
nu mai împărţim acelaşi scrânciob
agăţat de cornul lunii
eu cu rochia desfăcută
şi cu picioarele strânse în jurul tău
tu cu tot iadul în priviri
şi cu dinţii înfipţi în carnea crudă a tinereţii pierdute

nu mai suntem cei care am fost

nici luna nu mai face colţuri
se rostogoleşte doar nătângă şi zăpăcită
balon scăpat din mâinile neîndemânatice
ale unui trecut legat la ochi

eu am rămas pe marginea iubirii

în palma ta uit să respir(Nuța Istrate Gangan)

mă îmbăt cu vinul dulce-amărui
pe care cuvintele tale
îl picură pe coapsa fierbinte a versului meu
botezându-mi fiecare centimetru de suflet
cu extaz şi agonie
cu binecuvântări şi dulci blesteme

mi-ai tatuat litere pe inimă
multe
tot mai multe
aprinse
tot mai aprinse

adorm în palma ta
floare albă
şi mă trezesc fructul interzis
din care muşti
iar şi iar

înfloresc în pauza dintre respiraţii
în tandreţea cuvântului abia şoptit
apoi mă închid din nou în pumnul tău strâns
înfășurată în liniile vieții tale, dragostea mea

în palma ta uit să respir

********************************
doar o rugă(Adrian Păpăruz)

te-am îngropat sub palma mea
şi cruce ţi-am făcut din visuri
mă rog pierdut mereu la ea
să-nchidă ale mele abisuri

aprind
stupid
stea după stea
la căpătâiul disperării
e zi
e noapte undeva
eu am rămas pe marginea durerii
te-am îngropat
nu te-am ucis
eşti mult prea vie
să nu doară

întorc clepsidra
şi mă rog
doar dragostea să moară